Sport naţional pe vremea lui Ceauşescu, oina a dispărut din viața românilor, stramoșul baseball-ului american

Distribuie!
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

72 de ani bătuţi pe muchie, o faţă de om blajin, cu trăsături fine, adâncite de trecerea timpului, şi tâmple ninse. Cât despre constituţie, întrece orice aşteptare. Adevărul este că nu îmi imaginam, cel puţin după vocea molcomă a celui care mi-a răspuns la telefon, să dau peste o namilă de un metru optezeci, cu braţe vânjoase şi corp atletic de natură să stârnească invidia oricărui flăcău de până în 30 de ani.

loading...

Şi totuşi, Gheorghe Drăghici chiar aşa arată. În ceea ce-l priveşte, timpul pare a fi stat în loc. La capătul unei poveşti de viaţă uluitoare, aveam să înţeleg şi de ce a reuşit să câştige până acum bătălia cu timpul. „Sportul, flăcău. El e secretul”, mi-a dezvăluit veteranul Gheorghe Drăghici, unul dintre cei mai mari jucători de oină ai tuturor timpurilor. Un sport vechi de 700 de ani, promovat de comunişti şi lăsat după ’90, în moarte clinică.

Pe nea Drăghici l-am întâlnit într-o zi morocănoasă la intrarea dinspre gura de metrou din Parcul Crângaşi. Mă aştepta, rezemat de portiera unui Opel bătrân, dar la fel de în formă, ca el. „Dacă nu era telefonul dumitale, tot pe aici prin împrejurimi mă găseai. Cu diferenţa că nu eram la volan ci pe şaua biclei”, îmi face şmechereşte cu ochiul în timp ce demarează în trombă cu destinaţia micul său apartament din măruntaiele Crângaşului. Blocurile fug de noi, undeva spre în spate, iar motorul toarce leneş. Interlocutorul meu îşi deapănă în continuare firul poveştii. „Sportul e secretul formei în care mă aflu. Dimineaţă, de pe la un 11 până pe la 13.00, sunt cu rolele în parc. Dau ture întregi până când storci tricoul de pe mine.

Seara, mă găseşti tot aici. Cu mâinile pe ghidonul bicicletei. Mai joc o ţurca mică de cartier cu flăcăii în parcarea blocului. În rest, genoflexiuni, flotări, joggingul de dimineaţă şi multe, foarte multe ore de bazin, înotul aflându-se printre pasiunile mele în materie de sport. Nu prima”, ţine să mă asigure, între două manevre din volan şi o apăsare pe pedala acceleraţiei. Când ajungem la destinaţie, aflu şi care e prima lui pasiune: oina, sportul naţional pe care românul de astăzi a preferat să îl facă uitat undeva într-un colţ de memorie, în zdrenţe sărăcăcioase de Cenuşăreasă.

Prin Olteniţa, ca Napoleon la Austerlitz

„Eram un ţânc când am îmbrăcat pentru prima oară echipamentul de jucător de oină. Să tot fi avut 8, poate 9 ani. Jucam la pitici, la Avântul Curcani, una dintre cele mai vechi echipe din România, singura, de altfel, din provincie (Olteniţa, jud. Călăraşi) care şi-a adjudecat trofeul de campioană naţională. S-a întâmplat în ’57, pe vremea când aveam doar 12 ani şi ajunsesem deja la seniori. Ţin minte că, în ziua în care am fost desemnat campion cu cei de la Curcani, m-am plimbat prin sat cu medalia de aur la gât, ţanţoş de ziceai că sunt Napoleon după ce a câştigat bătălia de la Austerlitz”, îmi povesteşte. Şi iarăşi se pune pe râs. Unul zdravăn, de bunic mucalit, pus mai tot timpul pe şotii.

„Gata. Vă ajunge un titlu! Tu vii la noi, tov. Drăghici”

Partida pe care călărășenii de la Avântul Curcani au jucato în 1957 în compania celor de la Dinamo, cărora au şi reuşit să le fure atunci trofeul de campioni de sub nas, a fost primul pas pe care Drăghici l-a făcut spre sportul de performanţă. „Ţin minte că la finalul partidei, un oficial de-al lor a venit înfipt la mine şi mi-a zis: „Gata, tovarăşe! Dumneata vei juca la noi. La 18 ani, te facem soldat şi Dinamo scrie pe tine”. Aşa a fost. Numai că, până să ajung în curtea lor, le-am mai dat o dată peste nas, anul următor, în ’58, când le-am dat, în semifinale, o mamă de bătaie soră cu moartea, tot din postura jucătorului legitimat la Curcani. Am jucat atunci finala cu Ştiinta Bucuresti, dar ne-au retras titlul. A fost pur şi simplu anulat de Federaţia de la Bucureşti a acelor timpuri. Probabil, tupeul oltenilor i-a scos din sărite pe dinamovişti care au spus: „Gata, bă, până aici. Vă ajunge un titlu!”, continuă nea Drăghici firul poveştii.

Pe vremea comuniştilor, oina trăia şi respira odată cu românul. După ‘90 a fost lăsată să moară. La 18 ani, profeţia „oficialului” de la Dinamo s-a adeverit, iar Gheorghe Drăghici s-a trezit peste noapte „tovarăşul soldat”. „Trebuie să ştii că, pe vremea aceea, ce era mai bun ajungea la Dinamo. Nu vorbim doar de oină, ci şi de fotbal, volei, handbal, mă rog, tot ce în- semna sport. Dinamo era echipa Ministerului de Interne şi avea privilegiul, chiar înaintea Stelei, de a aduna din toată ţara tot ce era mai de soi. Cum erai bun, cum hop aterizai la ei! Nici nu prea aveai cum să-i fentezi că intrai în Armată şi te luau cu japca. Aşa a fost şi cu mine”, îmi zice în timp ce îmi pune dinainte o ceaşcă cu cafea aburindă. „Trebuie să ştii că, prin anii , 70, exista o adevărată propagandă comunistă în ceea ce priveşte oina. Se scriau pagini întregi, se publicau statistici. Nu ştiu dacă Ceauşescu îl voia neapărat sport naţional, dar cu certitudine oina trăia şi respira odată cu românul. Şi ăsta e un merit al comuniştilor. Voiau ceva doar al nostru. Şi trebuia s-o ştie întreaga lume. Pentru că era al nostru. Doar al nostru!”, îmi mărturiseşte interlocutorul meu.

În loc de sportiv la Dinamo, paznic la Poarta Albă

Despre episodul încorporare în trupele MI, nea Drăghici nu prea vorbeşte cu largheţe. „Pe undeva, pe acolo pe unde se făcea distribuirea soldaţilor, a fost unu’ atunci, un colonel, care nu ştiu ce mama lui a vrut să facă, taman atunci când s-a nimerit să fiu chemat eu la cătănie, de a zis într-o zi „Gata, bă, nu mai pleacă nimeni. Nici la Steaua, nici la Dinamo! Ce mă-sa pe gheaţă. Vă duceţi unde vă trimit io şi gata. Dacă vor ăia să vă ia, vă ia de acolo!”. Aşa se face că am ajuns la Poarta Albă. Tovarăşul Drăghici era soldat în faţa plutonului cu ditamai mitraliera de gât. Băi, nu glumesc! Eram soldat la Poarta Albă. Faimoasa Poartă Albă, iar asta spune destul despre ce a însemnat pentru mine armata”, îşi aminteşte, iar sprâncenele i se frâng dintr-o dată într-o cută de spaimă.

Când am ieşit de la Poarta Albă, ziceai că am reactor la fund

„După o săptămână la Poarta Albă, îmi luasem adio de la Dinamo şi cariera în oină. „Tovarăşe, îmi ziceam, paznic la bulău scrie pe tine doi ani de aici încolo. Ei, şi, într-o dimineaţă, când eram la masă, intră unu’ cât casa de se face umbră în popotă. Se uită la noi şi zice „Care eşti, bă, soldat Drăghici?” Am îngheţat. Fracţiuni de secundă, până m-am ridicat, alb ca varul în picioare, m-am tot chinuit să găsesc un răspuns la întrebarea „ce dracu am mai făcut?”. Într-un final, colonelul s-a uitat la mine şi mi-a zis răstit. „Îţi strângi catrafusele, predai tot şi pleci imediat la Bucureşti”. Doamne, ce a fost pe capul meu până am ieşit pe poarta închisorii. Mă uitam ba în stânga, ba în dreapta şi mă rugam să nu vină vreunul la mine şi să îmi spună: „hai, mă, ce dracu? Am glumit. Hai înapoi!”. Când am trecut de poartă, am zbughit-o ca din puşcă de ziceai că am reactor la fund. Nici mama dracilor nu mă mai aducea înapoi”, îşi termină tirada într-un hohot de râs.

Surse: evenimentul zilei
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Citește mai multe:
OPRIȚI VÂNZAREA ȚĂRII NEMERNICILOR. CIOLOŞ VINDE TOT. Exclusiv Guvernul a semnat un memorandum pentru vanzarea unor pachete mari de acțiuni de la CE Oltenia, Hidroelectrica, Aeroporturi Bucuresti, Portul Constanta si CFR Marfa.

Cerem partidelor parlamentare şi parlamentarilor să ia poziție şi să oprească Vânzarea Țării - vă

Asa aratau romanii pe vremea Monarhiei: Vazand aceste poze va puteti da seama ce a facut Ceausescu pentru tara asta!

Asa aratau romanii pe vremea monarhiei. Nu uitati ca in vremea monarhiei, taranii romani reprezentau

Un deputat PSD vrea impozite pentru darul de nuntă și taxe suplimentare pentru localurile care organizează evenimente de amploare

O propunere a deputatului PSD Gheorghe Ciobanu privind taxarea localurilor în care se organizează nunți,

CIOLOS minte cand spune ca a interzis TAIEREA PADURILOR: Sunt pline soselele de camioane care transporta lemn

  Iată ! Cine a zis ca Cioloș a interzis tăierea pădurilor ??? Minciuni !

Închide